Tuesday, May 18, 2010

Leganandu-ne pe o ramura de cires

N-am mai scris de mult timp o recenzie pe-aci. “Simbolul pierdut” nu se pune ca a fost o porcarie, poate doar daca am trece-o la carti pe care le-am urat, dar nu e adevarat, m-a lasat doar indiferenta. Pentru un cupon de reducere am sa-mi calc pe inima si am sa scriu una. Chestia e ca mai de graba mi-as petrece timpul citind sau scriind decat sa comentez operele altora. In fine, hai sa vedem ce recenzie facem… o carte care nu mi-a placut chiar n-are rost sa imi pierd timpul scriind despre ea, asa ca nu-mi ramane decat sa ma gandesc la una care mi-a placut de la mult in sus.

M-am cam plictisit sa scriu despre Dune si, daca tot scriu in romana, atunci ar fi mai bine sa scriu despre una romaneasca, nu? Eh, n-am mai citit una cam de multisor. Dar zilele trecuta cautam ceva prin biblioteca (si anume sa vad daca nu am o carte in dublu exemplar, pentru ca ma contrazisesem cu cineva pe tema asta) si am dat peste volumul 3 din Ciresarii. Saracul, dupa ce ca are jumatate din foi dezlipite, se ratacise de fratiorii lui. Am iubit seria asta ca pe moastele sfinte, o citeam in fiecare vacanta cand ma duceam la bunici, dar “Roata norocului” intotdeauna am considerat-o a fi plictisitoare asa ca am pus-o fara remuscari la locul ei in raft.

Am scos insa “Aripi de zapada” si am inceput sa o rasfoiesc. Este editia aceea veche, cu scris ilizbil pe cotor, ilustratie patata in acuarela pe coperta din fata si poezie si mai neinteligibila pe coperta din spate, de ma uitam crucis cu vara-mea si ne intrebam ce-o fi vrut sa spuna Nichita Stanescu cu asta. Bine ca eram abia prin clasa a IV-a pe atunci, dar nici acum nu mi se par poeziile lui mai atractive. Asta e, nu le am cu poeziile, dati-mi actiune si texte inteligente cat incape.

Sa ne intoarcem la carte. Pana sa-mi dau seama, tot rasfoind-o am citit jumatate din volum. Tineretul din ziua de azi n-are cum sa inteleaga fascinatia noastra pentru aventurile ciresarilor. Pe vremea aia nu erau prea multe carti de aventuri disponibile la noi si pana urma tot te saturai de Tom Sawyer si Jules Verne. Baietii din cartierul Ciresului aveau insa ceva aparte. Erau si fete, dar pe noi ne interesau mai mult baietii, ca ei ducea tot greul si, fie vorba intre noi, fetele erau cam aeriene.

In volumul 4 deja mai crescusera toti, inclusiv Tic, si erau din nou, bineinteles, in vacanta. De data asta se dusesera la munte sa se bucure de zapada si zapada au primit din plin. Inceputul este usor plictisitor, cu ei la cabana si comediile de situatie cauzate de multimea de pusti care incerca sa ii imite. Lucrurile incep sa devina incitante cand pleaca spre oras si sunt prinsi pe drum de o furtuna, fiind nevoiti sa se adaposteasca peste noapte intr-o stana parasita, asediata de lupi. Scena evadarii din stana este de-a dreptul zguduitoare.

Noul adapost gasit, cabana Casa Iulia, se dovedeste a fi mai rau decat o inchisoare. Aici nu au decat doua alternative, fie sa moara de foame, fie sa fie omorati mai devreme, pentru ca undeva in cabana este ascunsa faimoasa “cutie albastra” al carui continut necunoscut are o valoare inestimabila si exista oameni necrutatori, determinati sa si-o insuseasca cu orice pret. Apare intrebarea care il obsedeaza pe Victor: de ce sa moara zece oameni de foame, cand pot sa moara doar sapte? Geniul nostru in devenire incepe sa se apropie de adevar in momentul in care isi da seama ca intrebarea cheie este de fapt alta: de ce au ajuns zece oameni in situatia sa moara de foame?

De aici si pana la a trece la contraofensiva nu e decat un pas. Ciresarii nu se dau batuti si inclestarile mentale dintre Victor si inamici sunt extraordinar de bine realizate. Constantin Chirita se dovedeste a fi un fin psiholog si, in acelasi timp, un foarte bun scriitor de romane politiste, indiferent carei categorii de varsta i se adresate acestea. Pacat ca nu a putut rezista tentatiei de a se introduce pe sine in carte.

In final, cand totul se termina cu bine pentru eroii nostri, ca doar mai urmeaza un volum atroce de care prefer sa nu-mi amintesc, ramanem cu senzatia ca este cel mai tensionat dintre volume, avand cea mai mare miza in joc si anume vietile tuturor, si parca nici nu ne mai pasa ca nu am aflat ce era ascuns in blestemata de “cutie albastra”.

Later edit: Received coupon. Starting looking for books. :)

No comments: